Cum m-am apucat de fotografiat

     SMENA 8MM

      Pe timpuri, taică-meu avea un Smena. Da, un Smena 8MM, jucărie rusească de tip Lomo, care face poze mișcate și supraexpuse (câteordată). Nu știu ce Dumnezeu s-a întâmplat cu aparatul ăla foto, că nici nu-mi amintesc cum a dispărut din câmpul meu vizual; ori din vreun sertar secret. Pur și simplu, într-o zi, nu mai era.  

1987 - Smena 8 (în poză, eu - cea mică)

APARATUL JAPONEZ APROAPE DE UNICĂ FOLOSINȚĂ, WIZEN

      Pe la începutul anilor 90, răvășită de dispariția misterioasă demnă de CSI România, a aparatului de fotografiat Smena, am decis să-mi iau un no name, un aparat din categoria jucarii care să fie doar al meu. Știți voi, aparate din alea aproape de unică folosință, de se găseau pe la toate buticurile. Automate până-n dinți, cu focalizarea aproape inexistentă. Tot ce-am putut putut învăța cu respectivul aparat a fost cum să așez filmul în burduf, cum să încadrez fără ,,deget” și cum să nu voalez filmul înainte de-a fi developat. Nu de mine, pentru că-mi lipsea studioul propriu-zis, ci de tanti de la centrul foto, care mereu îmi pagina fotografiile greșit. Cu alte cuvinte, aș fi putut să nu mă chinui să învăț cum stau treburile cu așezarea în pagină și cu centrul de greutate al unei fotografii, pentru că tanti de la centru tot aiurea mi le pagina. 

1997 -  cățelul Toto

TELEFONUL MOBIL MOTOROLA

      Am târâit aparatul ăla de jucărie după mine până pe la începutul anilor 00, când am decis că n-ar fi rău să mă digitalizez - c-un telefon mobil. Toată ziua - bună ziua mă vedeai cu telefonul fotografiind tot ce prind. Avantajul suprem era că puteam edita cât de cât totul înainte de-a da spre printare. Performanță? Cu un telefon? Ciu-ciu banana: zgomot de imagine cât cuprinde, megapixeli cât numeri până la 0,3, lipsa modului manual, etc, știți voi! 

SĂPUNIERA SANYO

    Tocmai de-aia, când am mai crescut un pic, am pus mâna (din primul meu salariu) pe-o cameră compactă. Bucuria? La ea acasă. Deși nu-mi oferea cine-știe-ce oportunități fotografice, din start puteam seta camera pe modul manual, astfel încât să-mi controlez singură viitoarele greșeli și să nu mai am motiv să zic că-mi ies fotografiile aiurea din cauza apartatului foto. Acum, vina îmi aparținea în totalitate.

fotografie realizată cu Sanyo compact

,,AM DEVENIT NIKON” CU DSLR ȘI OBIECTIV DE KIT

      N-am să uit niciodată ziua în care am pus mâna pe primul meu Nikon. Zi marcată în calendar: 2 Noiembrie. Cam ăla a fost startul oficial. Începând cu ziua aia, nimeni nu m-a mai oprit să nu-mi trădez obiectivul de kit, 18-55 mm cu un 55-200 mm VR (doar în primă instanță), acum uitând total de 18-55, tocmai pentru că am pus mâna pe-un superb 35 mm fix. Ok, în ocazii rare, recunosc cu mâna pe inimă că dintr-o lene absolută, încă folosesc 18-55 mm-ul. Lene tradusă în cei 18 mm, așa cum bine v-ați închipuit.

2012 - Turnul cu Ceas

2012 - copilul unei amice

ÎNAPOI LA SMENA

    Firește, că în spiritul începuturilor, am căutat pe toate forumurile posibile, să vedem cine vinde o mamaia Smena 8MM. Smena mea vorbește rusește și e manuală 100%. E a mea. 

2012