Translate Le Moustache

marți, 25 decembrie 2012

October Photos s-a mutat pe co.uk

De multă vreme mă tot gândeam că n-ar fi rău să-mi trec October Photos-ul pe domeniu. Astfel, de acum, poate fi găsit la această adresă: october-photos.co.uk. Am făcut și ceva modificări, astfel încât, acum mi-e și mai drag de el. 

click pentru a mări

marți, 18 decembrie 2012

Rammstein - Reise Reise

De pe vreme când ascultam Rammstein la casetă! :)

The Cranberries - No Need To Argue

Wall-E despre Laboratorul Verde al Reciclării

     Hell-O! Numele meu este Wall-E. Majoritatea dintre voi mă cunoașteți din filmul pe care l-au făcut americanii special pentru mine, film din care omenirea ar fi trebuit să priceapă ceva... filmul din care omenirea n-a priceput nimic. Tot ce au înțeles a fost faptul că eu o caut pe Eve și că la un moment dat o și găsesc. Aaah, da! Și ce altceva au mai înțeles? Faptul că în lumea în care trăiesc eu, toată lumea-i supraponderală, deși nimeni nu se întreabă de ce e supraponderală...

     Tocmai din acest motiv, eu, Wall-E, am decis să vă mai dau o șansă, dacă din filmul meu n-ați priceput o boabă. În ce constă șansa? În următoarea informație ce vizează Laboratorul Verde al Reciclării, campanie EcoRom Ambalaje! Nu, se se desfășoară chiar în toată lumea, ci doar în România (și nici acolo în toate orașele: București, Pitești, Târgoviște, Ploiești, Slobozia, Constanța, Tulcea, Focșani, Iași, Roman, Bacău, Sfântu Gheorghe, Brașov, Târgu Mureș, Mediaș, Sibiu, Cluj Napoca, Zalău, Baia Mare, Satu Mare, Arad, Deva, Târgu Jiu, Craiova, Alexandria) însă, de la campaniile de întindere mică-medie încep adevăratele revoluții de talie mondială (iar când zic ,,revoluții”, nu mă refer la cele de factură negativă câtuși de puțin). Îndemnați-vă copiii să ia parte la această campanie, pentru că ei sunt viitorul nostru! 5000 de elevi și 52 școli au fost și vor fi instruite!

     De ce e importantă colectarea selectivă, ați putea întreba! Ei, bine, dragii mei umanoizi, tocmai pentru ca să nu ajungeți în situația de-a trăi pe o navetă spațială (ăia care veți avea și norocul ăsta) și să vă transformați încet dar sigur în niște organisme ce nu diferă cu mult celor pluricelulare. 

  Și, ca să înțeleagă toată lumea despre ce e vorba, iată! Mi-am făcut o poză cu cei de la ColecteazăSelectiv.Ro! Împreună cu Blogal Initiative, susțin campania cu fiecare integrat al corpului meu metalic!

CLICK PE IMAGINE PENTRU A MĂRI!

Povestea Blugilor Negri Strâmți

       A fost odată ca niciodată, pentru că dacă n-ar fi fost, nu s-ar mai fi povestit, o pereche de Blugi Negri Strâmți. Și ce fericiți mai erau Blugii ăia, pentru că stăpâna lor îi îmbrăca toată ziua-bună-ziua. Momentul cel mai fericit din viața Blugilor Negri Strâmți s-a petrecut atunci când stăpâna lor a mai achiziționat o pareche de Blugi Negri Strâmți pentru a ușura misiunea primei perechi. Atât de bine înțelegeau ei cu toții că lucrurile nici nu puteau! În Regatul Ascultătorilor de Rock totul era perfect! Cele două perechi de Blugi Negri Strâmți se înțelegeau de minune cu perechea de Bocanci de Armată și Tricourile Negre. 

      Însă, toată această fericire avea să se termine în momentul în care Blugii Negrii Strâmți aveau moară de bătrânețe, moment la care o mare tristețe s-a abătut asupra Regatului Ascultătorilor de Rock. Bocancii de Armată și Trcicourile Negre se simțeau tare-tare triști din acestă pricină. Orice sfârșit de regat este o ocazie extrem de tristă... Așa că, Bocancii de Armată și Tricourile Negre și-au unit forțele și s-au gândit să adopte noi Blugi Negri Strâmți, care să facă echipa perfectă cu ei, reconstruind, astfel Regatul Ascultătorilor de Rock.

      Muuult au căutat ei Blugii Negri Strâmți perfecți, care să se asorteze întocmai, până într-o zi când, intrând pe SuperJeans.ro, Bocancii de Armată și Tricourile Negre găsiră și comandară ,,match-made-from-Heaven”, perechea de Blugi Cheap Monday Tight Very Stretch. Începând cu acea zi, Regatul Ascultătorilor de Rock își recăpătă strălucirea și fericirea vestimentară de altă dată, Regina Iulia devenind și ea extrem de fericită și mult mai încrezătoare în sine (este știut faptul că hainele potrivite au darul de a-ți reda măcar o parte  din încrederea în sine de odihinioară). 

Iată și o ilustrare a fericirii din regat și-a potrivirii dintre cele trei personaje ale povestirii noastre:



Negis Art - artă descoperită pe Facebook

Din instinct și iubire de frumos, m-am abonat la diferite pagini de Facebook care se potriveau cât de cât cu ideea mea de frumos. Negis Art e una dintre ele. Nu știu mare lucru despre artist. Nu știu nici dacă acele lucrări aparțin aceluiași artist sau cineva le-a pus la un loc pe Facebook. Cu toate astea, apreciez eforturile de a da ochiului meu ceva ce nu a mai văzut până acum. După cum urmează, câteva din exemplele de acolo. Cumva, picturile astea mă duc într-o altă lume din care nu aș mai vrea nicicum și nicicând să mă întorc.

Top 5 cadouri preferate

      Crăciunul e frumos atunci când încă n-a venit - atunci când încă-i în preludiile pregătirilor. Ce-i după? Ei, bine, așa cum spuneam și prin alte părți acum câteva zile, doar o moleșeală lichefiată a ceea ce ar fi trebuit să fie sărbătoare. Cum s-ar zice, ne agităm suficient până în ziua propriu-zisă de Crăciun, încât în momentul în care ajungem să-l atingem, suntem așa de obosiți încât ne refugiem într-un fotoliu confortabil pe care-l adaptăm după forma corpului nostru, sau, mâncăm până la refuz tot frigiderul până se aude ecoul în el. 

      Mai e doar un pic până de Crăciun, cadourile-s puse fiecare la categoria potrivită: împachetate, sortate, felicitările scrise cu mult suflet. O vorba de pe Facebook spunea că darea de cadouri ne face să vedem exact cât de puțin știm despre o anumită persoană. Într-adevăr, un pic cam ciudate situațiile când constatăm că am nimerit cadoul pentru cineva fix cum se potrivesc culorile verde una cu alta. 

    Tocmai din acest motiv, anul acesta am ales site-urile ce vând chestiuțe numai-bune de dat cadou. Cadouri ce s-ar plia pe gusturile multora dintre noi. Azi aleg SlideDesign, pentru care am să fac un top 5 al cadourilor preferate. De ce SlideDesign.ro? Pentru că au cadouri diferite față de celelalte magazine online de acest gen și pentru că am găsit nu doar unul ci mai mult de 5 produse pe care le-aș cumpăra. Firește, topul este realizat în funcție de preferințele mele, pentru că altfel nici nu se poate. 

5. Ceas Shooting - poate cu un preț un pic cam piperat, dar numai bun de făcut cadou cuiva pasionat de filme, așa ca mine. 



4. Căști Stereo DJ Bubble albastre - pentru că mereu mi-au plăcut căștile gigant. 



3. Oală Pop Corn, Roy - din același motiv pentru care îmi place și produsul de pe locul 5.


2. Cărți de joc ,,Black Magic” - pentru că-s negre și-s altfel.

1. Sticlă craniu, 0,75 l - pentru că mereu mi-am dorit așa ceva!




      Firește, produsele acestea sunt doar cele din top 5! Nu și singurele care mi-au atras atenția! Bani să fie că magazinul cu produse netrase la xerox, uite-l! Așa că, tuturor celor ce încă nu și-au găsit cadourile potrivite pentru cei dragi le, le urez spor la cumpărături și Crăciun Fericit și bun!

duminică, 16 decembrie 2012

Compensez lipsa Laboratorului Verde al Reciclării în Galați

      Dacă e să fi observat o chestie în ultima vreme e faptul că toată lumea, dintr-un motiv sau altul, ocolește Galațiul - atunci când vorbim despre campanii, chestii, trestii. Chiar și campania Colectează Selectiv, nu de alta, dar în următoarea listă, nu văd Galațiul: București, Pitești, Târgoviște, Ploiești, Slobozia, Constanța, Tulcea, Focșani, Iași, Roman, Bacău, Sfântu Gheorghe, Brașov, Târgu Mureș, Mediaș, Sibiu, Cluj Napoca, Zalău, Baia Mare, Satu Mare, Arad, Deva, Târgu Jiu, Craiova, Alexandria. Așa că, m-am gândit să rezolv cumva problema asta.

      Trecând peste chestia asta, cei din orașele mai sus menționate au avut parte (unii dintre ei chiar vor mai avea parte și de acum încolo) de Laboratorul Reciclărilor. Cu alte cuvinte, campanie de conștientizare a populației (mai ales a elevilor, pentru că ei sunt viitoarea populație), asupra efectelor nocive ale poluării. Și, da, când am zis elevi, m-am referit la un număr de 5000 de copii și 52 școli. Cine dorește să știe mai multe detalii, să dea fain-frumos click pe link-ul ăsta - aici se află informații multe și mărunte despre Laboratorul Verde al Reciclării. 

      De ce scriu articolul? Pentru că, așa cum am zis, Galațiul n-a avut un așa privilegiu, astfel încât, cei ce mai nimeresc pe aici din întâmplare - mă refer, firește, la gălățeni - să afle despre colectarea selectivă și să încerce la nivel practic să fie mai puțin îngălați cu planeta. Până la urmă, avem doar una, nu? 


luni, 3 decembrie 2012

Idei de cadouri pentru cei apropiați

      Am fost azi prin supermarket, în scopul c-am să mă inspir cu vreun cadou-două, pentru cei cărora nu am apucat până acum să le cumpăr cadouri de Crăciun. Mare dezamăgire, mare, pentru că nu am găsit mai nimic care să-mi dea o idee despre ce-aș putea să le cumpăr unor persoane ce nu-mi sunt nici foarte apropiate și nici total inexistente din raza de atenție. 

      Ei, și cum mă întorceam eu dezamăgită, primesc un e-mail de la un amic care-mi sugera un anume site, pe numele lui FunGift.ro. Am răsfoit site-ul, am trecut prin toate categoriile și-am constatat că primisem, așa, prin intervenție divină (probabil), răspunsul la problema mea. Cum s-ar zice, soluția! Da, am găsit pe site produse simpatice, produse amuzante, tricouri fel de fel, asta ca să nu mai menționez de cadourile inovative de-a gata. Cu alte cuvinte, site-ul ce gândește idei cadouri în locul meu, pentru colegii de muncă sau alte categorii de oameni asemenea lor, dacă e să vorbim despre factorul ,,apropiere sufletească”. 

     Corect, îmi place să meșteresc singură cadouri, însă atunci când e lipsă totală de timp, nu strică să mai apelăm și la mici ajustări și ajutoare din partea unor oameni gata specializați să se ocupe cu așa ceva, ca cei de la FunGift. Părerea mea, ca om ce va comanda mintenaș de la ei, este să aruncați o privire spre categorii. Nu vă vor dezamăgi! Sunt eu absolut sigură de asta. Mai ales că vine Crăciunul cu pași repezi... iar pe site-ul lor am ochit ceva produse care mă vor scoate din lipsa mea de idei de cadouri pentru sărbătorile de iarnă ce îmi bat la ușă.

miercuri, 28 noiembrie 2012

Mood-urile mele vestimentare

     Am avut perioadele mele în viață. Un fel de Picasso al vestimentației și al stilului. Deși, recunosc cu mâna pe inimă că orice fel de nuanță aș fi adoptat, baza era tot aia: adicătelea a unui om ascultător de rock, detaliile s-au mai schimbat cu timpul. Poți schimba omul parțial, dar niciodată de tot. E știut, ce Dumnezeu! Sau, mă rog, îi schimbi total pe ăia fără coloană vertebrală și substanță (cenușie sau pur și simplu), dar niciodată total pe cei ce au așa ceva. 

     Și-n ordinea asta de idei, am trecut și prin perioada mea ușor sporty, în care purtam pantofi sport, mai exact  adidași de skate și pantaloni baggy, am trecut prin perioada mea black metal-goth-etc, în care blugii negri erau la putere și bocancii asemenea, dar și prin perioada punk în care singurul scop era ăla de-a epata. Momentan, sunt o combinație fericită sau nu, din tot ceea ce mi-a plăcut vreodată. Am skate shoes, am blugi negri strâmți, am și tricouri cu Ramones. Fiecare articol vestimentar sau accesoriu după mood-ul zilnic. Nu, nu purtate de-o dată.

     Vorbind strict despre adidași, unii pun accent pe adidasi originali, alții se mulțumesc și cu fake-uri, dar ceea ce am învățat de-a lungul vremii este că lucrurile originale, dacă sunt chiar originale, durează mai mult, astfel, dacă e să facem un calcul simplu asupra banilor dați, constatăm că în raport cu factorul timp, sub linie vom avea o sumă mult mai mică dacă ne ghidăm strict pe original.

     Capitolul incaltaminte sport e discutabil. Unii vor adidasi Adidas, altii adidasi Nike, fiecare cu preferintele... Cu toate că acum mi-am mai schimbat un pic părerea despre una și despre alta și, cu toate că unii afirmă că nu ar purta pantofi sport nici în ruptul capului, din cauză de scârnărvie elegantă, țin să zic că nu există om care să nu aibă așa ceva acasă la el. Sunt sigură de asta! Așa cum la o nuntă nu te poți duce în adidasi, așa la alergat pe Faleza Dunării nu te poți duce cu tocuri. Părerea mea, sau... așa cum spun vorbitorii de limbă engleză, my two cents. 


miercuri, 21 noiembrie 2012

Next destination

      Ultima excursie frumoasă pe care am făcut-o a fost în luna lui mai. Okay, recunosc c-am fost și la mare vara asta, dar hit-ul anului ăsta a fost excursia din mai. Poate pentru c-a avut o semnificație aparte, poate pentru că în sfârșit eram ghid în țara mea, pentru cineva iubit. Poate, poate, poate... Ideea e că țara noastră are ce arăta. Culmea e că are ce arăta doar acolo unde civilizația nu e chiar atât de densă pe kilometrul pătrat. De-aia-mi place muntele atât de mult; pentru că acolo poți găsi oricând locuri unde să fii doar tu cu tine. 

       Data trecută când am fost la munte, adică la Sighișoara și prin vastele împrejurimi ale acestui oraș cu iz medieval. Cazarea mi-am găsit-o cu greu pe net; în sensul că toate locurile ocupate ori prea scumpe. Poate n-am știut unde să caut sau poate m-am grăbit; și-am plătit prețul pentru asta. La propriu. Nu știu exact când va fi următoarea excursie de gen, dar, de data asta am de gând să-mi fac investigațiile dinainte, nu să las totul până în ultima clipă ca data trecută; lucru pe care îl recomand tuturor, de altfel. 

    Problema mea e că nu știu în ce site-uri de gen să am încredere. Răsfoind internetul am dat de cazare10.ro, pe care am găsit câteva oferte chiar faine de pe la Moeciu (următoarea destinație pe listă), însă, nu m-ar deranja dacă mi-ați recomanda și alte site-uri de gen. Cum am zis, doresc să îmi pun toate detaliile în ordine și să scap de anunțuri mincinoase, așa cum mi-a fost dat să întâlnesc acum câteva luni. 

     Cu anunțuri false sau fără, excursia de două săptămâni din luna mai aș mai repeta-o. Dacă se poate, în aceleași condiții. Fotografiile se găsesc, ca de obicei, pe OCTOBER PHOTOS


Cum am aflat eu ce sunt alea panouri radiante

      Problema cea mai mare e că lumea evoluează cu un ritm amețitor. În sensul că n-apuci bine să te obișnuiești cu ceva, că pac, apare altă invenție care să-ți dea cunoștințele peste cap. Informații bulversate, viitor promițător și soluții mai bune pentru absolut orice. Habar n-aveam ce Doamne-iartă-mă sunt alea panouri radiante și unde se montează. Okay, poate că aveam o oarecare idee despre ce-ar putea să semnifice, judecând simplu după numele lor, dar să am idee clară, cu detalii? Neh. Ei, bine, și-n dezordinea asta de idei, adăugând la ecuație faptul că am ajuns de ceva ani la vârsta la care ar trebui să mă intereseze un pic mai mult lucrurile casnice, am zis să studiez problema. Ce-or fi, domle, panourile astea radiante și cu ce se mănâncă ele? 

     Băi, și cic-ar fi o sursă alternativă de încălzire centrală. Una care optimizează consumul în favoarea ta, astfel încât să nu plângi din cauză de facturi la sfârșitul fiecărei luni, că doar nimănui nu-i stă bine cu lacrimi în buzunar, ci cu salariul în forma lui cea mai completă. Și, cică folosesc unde infraroșii pentru plăcerea și confortul tău pe timp de iarnă și de ger. Se atașează de centrala termică și se montează fain, frumos și decorativ pe perete ori tavanul încăperii. Cum s-ar zice, oamenii garantează instalarea ușoară, ca mai apoi să ne lăfăim în coldura generată ieftin, în comparație cu alte mijloace de încălzire. Okay, având în vedere că până acum n-am testat așa sistem de încălzire, am să le ofer circumstanțe atenuante și să zic bravo lor c-au mai inventat ceva frumos, în speranța că mai târziu nu se va afla că cine-știe-ce efecte secundare izvorăsc din ele.  

Ce-mi aduce mie Moș Nicolae

 Legătura mea cu lumea tricourilor  

     De când am aflat de campania organizată pe Blogawards, a celor de la eGluma.ro, m-a pălit o nostalgie teribilă după vremurile când lucram ca și content writer pentru o altă firmă de tricouri personalizate și design de tees. Mi-e oarecum dor de un colectiv orientat spre artă și spre design-ul de logo-uri și tricouri. Se poate spune că am rămas chiar cu un fix pe site-urile cu același domeniu de activitate din cauza asta, pentru că știu că oricine alege să lucreze în acest domeniu sau chiar să dețină o astfel de afacere are calitățile necesare pentru a fi considerat de mine un om interesant. 



O curiozitate și-un sfat

     Trecând peste partea psihologică a lucrurilor și ajungând la cea tehnică, m-a mirat că nu apare pe nicăieri, pe site-ul lor, metoda de imprimare. Să fie DTG (Direct to Print)? Ar fi frumos! Să fie simplu prin presare? Dacă se face treaba ca la carte, chiar și așa va ieși frumos! În concluzie, ca mic sfat de fost content writer pentru o firmă asemănătoare pentru cei de la eGluma.ro: faceți-vă blog, oameni buni! Faceți-vă blog și menționați acolo toate detaliile astea! Google-ul vă va crește vânzările și popularitatea, iar cei pasionați de tricouri (pentru că, probabil știți, există o întreagă comunitate dedicată) vor aprecia. Un alt sfat ar fi clar legat de metoda de contact. N-ar fi rău să vă faceți un cont plătit pe 



Ce-mi doresc eu de la Moș Nicolae

     









      Și pentru că tot am vorbit despre metode de printare, nostalgiile mele... etc, haideți să trec la subiectul cu adevărat important al acestei postări, also known as ,,scopul”. Ei, bine, scopul e să vă povestesc eu ce-mi doresc de Moș Nicolae. Ce-mi doresc eu de Moș Nicolae e un tricou cu Batman. Sau un tricou cu Dracula în varianta lui Bela Lugosi! Saaaau, ar mai fi câteva care mi-au atras atenția, dar, în mare cam astea două mi-ar transforma ziua de Moș Nicolae într-una cu vreo câteva zeci de procente mai frumoasă. De ce aceste două tricouri? Pentru partea întunecată și grim din mine! Din dragoste pentru singurul super-erou care mi-a atras vreodată atenția și din aceași cantitate de dragoste pentru Bela, doar cel mai faimos Dracula al cinematografiei, vreau tricourile astea. Plus multe altele, firește!



Concluzie

      Dacă vreți să câștigați un Apple TV 3 în valoare de 600 lei, vi-l las vouă! Eu vreau doar un tricou frumos de la Moș Nicolae! Nimic mai mult, nimic mai puțin! Din dragoste pentru tricourile personalizate!



marți, 20 noiembrie 2012

La mulți ani, oameni frumoși de la Byron!

      Recunosc cu mâna pe inimă că n-aș fi știut că e ziua lor, dacă nu ar fi anunțat cei de la Blogal Initiative. Și, tocmai pentru că nu sunt din București, mai recunosc și că nu scriu articolul ăsta ca să câștig una din cele 10 invitații duble, pentru că, oricum mi-ar fi extrem de greu să ajung, fiind din Galați.

     Scopul meu e unul cât se poate de simplu: mi-s dragi oamenii de la Byron, drept pentru care, am decis să le urez un mare și sincer LA MULȚI ANI pentru cei șase anișori de existență (so far!)! Cu mențiunea că-i așteaptă Galațiul în concert, firește. 

      Cu această ocazie, Byron devine 6yron și concertează pentru toți ascultătorii de muzichii bune în B52 (cel din București, nu cel din Vamă) în data de 29 noiembrie, anul care este. Pe la ce oră? Pe la 9 seara, când berea are gust bun și urechile sunt ciulite la maxim.

      Nu cred că are rost să ma menționez că afișul e unul pe gustul meu, nu? Doar mă știți iubitoare de creepineli și horror stuff. Un motiv în plus să regret că nu locuiesc în București... 


Crăciunul acesta...

      Acum ceva vreme aș fi privit Crăciunul cu alți ochi, poate ochi indiferenți, poate ochi nepăsători. Ideea e că alții! Anul ăsta, deși sunt departe de a avea exact ceea ce aș fi vrut sau plănuit să am, privesc totul cu speranță. Fac cadouri de Craciun pentru necunoscuți, fac cadouri pentru oameni dragi care sunt sau au fost în viața mea. Le împachetez aproape ritualic și le dau un strop din propria mea ființă, ultima fărâmă de bunătate ce încă-mi mai zvâcnește prin vene. 

     Anul ăsta e primul în care refuz să aștept să mai primesc, din proprie inițiativă sau ca reply la ceea ce am dat. Anul ăsta e primul în care nu mai fug de mine și-mi rezolv ceea ce am de rezolvat fără a mai șterge cu buretele și de-a o lua de la capăt. Anul ăsta... 

      Am multe idei cadouri, ohoho-ho-ho-ho și încă câte, chiar! Ideile nu mi-au lipsit aproape niciodată. Se poate spune că mereu am avut un al nu știu câtă-lea simț când vine vorba de așa ceva. Ori am întâlnit eu cei mai pocker-face oameni din tot Universul. Tot ce e posibil să se fi întâmplat și așa, nu zic nu! Ideea e că-mi place să fac cadouri. Îmi place să văd figurile oamenilor atunci când primesc cadoul de la mine. Așa sunt eu, o romantică undercover incurabilă, sau poate doar o egoistă care se hrănește cu bucuria celorlalți... Crăciunul acesta... vom vedea ce va mai fi!

 In caz ca nu aveați idee despre ce cadouri sa faceți celor dragi, magazinul online Fungift.ro e o solutie excelenta pentru gasirea cadourilor pentru cei dragi, de Sarbatori si nu numai. De Craciun, putem să fim amuzanți cu FunGifts.ro, firește!

joi, 15 noiembrie 2012

Una din recomandările mele în materie de magazine online

      Femeile sunt și au fost mereu mult prea pretențioase pentru secolul ăsta. Tocmai din motivul acesta, sunt și multe magazine online pentru dragele de ele, doamnele și domnișoarele secolului XX. Cu toate astea, faptul că există multe magazine pentru haine femei, nu înseamnă că și toate au habar cu ce se mănâncă treaba asta. Nici gând. Multe dintre ele sunt acolo doar pentru a oferi concurență loială sau nu altor magazine care chiar știu cu ce se mănâncă comerțul, dar și moda, atunci când vine vorba de sensibilul subiect: femeia și eternele ei mofturi. 

      Style 24/7 e unul din magazinele ce știu. După umila mea părere, cel puțin, fiind în primul rând blogger, apoi femeie, după cum confirmă certificatul de naștere. Ok, n-oi fi eu cea mai feminină ființă de pe fața pământului, însă, când vine vorba de teorie, nu mă bat multe persoane, tocmai pentru că sunt popa care zice și-i bine să te iei după ce zice, nu după ce face. 

      Style 24/7 e un site aerisit, ceea ce face navigarea ușoara celor ca mine, care mai poartă și ochelari din când în când. Nu mă mai enervez surfând, nu mai înjur, chestii din astea. Nivel de stres? Minim. Un alt aspect care mă încântă e faptul că au câteva metode de plată ce mie-mi servesc mai mereu, ca de exemplu MobilPay. Mai rar am văzut în comerțul online românesc așa ceva. Ceilalți ar trebui să ia notițe, zic.

       Categoriile puse fain-frumos la vedere, conectivitate în rețelele sociale la vedere și ea... Plus faptul că le-a trecut prin minte să se înscrie în Shop Mania, care, știe deja toată lumea ce e și cum funcționează ea în sprijinul micilor și mai marilor comercianți. Acum, mna, fiecare cu părerile, mulțumirile și nemulțumirile personale. Tot ce știu eu e că fug rapid de pe site-urile încărcate și nefuncționale, ceea ce Style 24/7, nu e. Și, cu această ocazie se mai încheie o rubrică potrivit căruia Le Moustache recomandă diverse chestii/site-uri/produse, care, la un moment dat i-au atras atenția. 

http://www.mpms.ro/
Click: AICI

luni, 5 noiembrie 2012

Cele șapte păcate

Șapte păcate, șapte fapte
Șapte șoapte, toate-n noapte

      Auzea de fiecare dată când se așeza în pat. În fiecare noapte, aceleași șoapte... șapte. Poate un pic cam sonor, poate un pic neclar, uneori nici măcar în limba maternă, fapt ce-o făcea să creadă în reîncarnări și vieți trecute, cum ea învățase germană, nicidecum engleză. Astfel, nu s-ar fi putut explica...

Sevensins, like seven pins 
Seven sins, your sweetest dreams


     În visele ei, ar fi putut, probabil să șoptească și-n japoneză, dacă ar fi fost cazul. În visele ei, ar fi putut chiar să sărute în franceză...

Sept péchés,
Pour le jeunes

...

Sieben Sünden
Für die Junge

,,Așa mai vii de-acasă, Deuschland!
Își spuse, în timp ce realiză că săruturile cele mai pasionale tot accent franțuzesc vor avea. În feerie, purta mai mereu rochii sexy. În visurile ei, cele șapte păcate prindeau viață pe fundalul satenului roșu ce-i mângâia pielea asemenea atingerilor cele mai pasionale. Valuri de mătase întrerupte senzual de tocurile ascuțite de pantofi negri. În același vis, lumina difuză se reflectă timid pe pielea ei aproape străvezie. E admirată și sorbită de priviri, senzuala Renate...

*

      A doua zi, de dimineață, Renate se trezi cu un sentiment straniu, în afara celui de-a fi trăit într-un vis ce nu se asorta cu realitatea vieții ei cotidiene. Deodată își dădu seama că orice vis se poate transforma în realitate, în caz că-ți dorești cu adevărat ca lucrul ăsta să se întâmple. Tot deodată își dădu seama că e ușor ca ceilalți să o vadă altfel; cu o singură condiție: ca și ea să se vadă pe sine la fel de senzuală. Ești ceea ce vezi tu în oglindă! Așa că-și deschise laptopul și tastă www.sevensins.ro. Pentru un avânt de încredere în sine. SevenSins te-ajută la capitolul ăsta, acționând aproape psihologic și motivațional asupra psihicului uman. Cele șapte păcate pe cale să se înfăptuiască...

Play...




     Magazinul SevenSins nu e unul ca oricare altul. Magazinul SevenSins are o personalitate remarcantă. Și mai are și termometru. Ce înseamnă termometru? Opțiunea te ajută să-ți alegi produsele în funcție de ocazia pentru care cumperi. Până la urmă, doar tu poți ști ce-i în sufletul tău. Toate acestea, pe-o platformă simplu de utilizat, cu opțiuni bine conturate, astfel încât să știi în tot timpul unde ești și dacă ai găsit ceea ce cauți. Încredere în sine: activată! Alina likes this! Visele Alinei se vor transforma de astăzi în realitate, pentru că acum, Alina are încredere în ea!


Poate că vă întrebați, acum, spre sfârșit, care sunt, de fapt, cele șapte păcate...

  1. Privește
  2. Speră
  3. Apropie-te
  4. Îndrăznește
  5. Atinge
  6. Epatează
  7. Savurează

Campanie îndrăzneață organizată de Blogatu și Blogawards. Filmuleț realizat integral de mine.

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Inelul cu agată

      Am avut de-a face de câteva ori cu site-ul Bijoux Online. Mi-am comandat chiar câteva chestii de la ei. Ce să mai, ceasul meu preferat e de acolo. Bijoux Online rocks! Din punctul meu de vedere... Iar dacă ți alții ar încerca, cu siguranță și din punctul altora de vedere. Am comandat de la ceasuri la bijuterii de argint și bijuterii placate cu aur. Am comandat bijuterii de argint, am comandat de toate de la ei. Dar, după cum deja v-ați imaginat, marea mea iubire sunt bijuteriile din categoria inele argint. Mi s-a pus pata acum ceva vreme pe acest inel: 


      De unde? De la Online Bijoux, firește. Magazin online de bijuterii cu produse la indemana oricui si de o diversitate foarte mare. Pentru că-mi place design-ul, pentru că-mi place roșul de mor și pentru că aș găsi câteva lucruri din garderobă la care să-l asortez. Ar cam fi cazul să achiziționez chestii și pentru mine. Se spune că de fiecare dată când este câte o ocazie prielnică de făcut cadouri, nu trebuie să treacă acea ocazie fără să-ți faci și ție un cadou. Iar eu, de sărbătorile acestea, îmi voi face fix acest cadou! Pentru că merit și pentru că-mi place inelul! 

Pentru cea mai importantă femeie din viața mea

      Ultima dată când am comandat produse de la Online Bijoux (bijuterii online) a fost pentru mama mea. Eu și mama avem gusturi cât se poate de diferite, atunci când vine vorba de bijuterii. Cu toate astea, pot aprecia ceea ce alții apreciază, atât timp cât acele alegeri se încadrează în normele bunului gust și, totodată a bunului simț. Da, chiar dacă nu vorbim despre alegerile pe care le fac eu, pot să găsesc frumosul și-n ochii celorlalți. Și-n această ordine de idei, pentru mama mea am comandat data trecută de la Online Bijoux, din categoria bijuterii placate cu aur, o frumoasă pereche de cercei cu zirconia. 

     Și-acum, pentru că orice pereche de cercei, are nevoie de colierul asortat, din aceași gamă de bijuterii placate cu aur, am ales, tot pentru mama mea (pentru că tot i se asortează cu ochii) acest colier cu format din 3 lanturi de perle albe, hematite, turcoaz și bilute argintii, pe care, cu siguranță am să-l comand cu următoarea dată când am să shoppinguiesc la Online Bijoux (un magazin online de bijuterii cu produse la indemana oricui si de o diversitate foarte mare).



      Pentru că, deși cu o bijuterie nu se face primăvară, cu siguranță înseninează măcar o zi celei mai importante femei din viața cuiva: mama.

miercuri, 31 octombrie 2012

Frumusețea vine și de la exterior

      Bijuteriile sunt accesoriile cele mai de preț ale unei femei. Se zice. Așa și e. Nu, nu consider că o femeie este definită de bijuteriile ei, dar cred că îi pot ajusta imaginea cât și personalitatea. Cea văzută din afară, categoric. Pentru că, cea văzută din interior este cu totul alta. La acea imagine au acces doar the chosen souls, cum ar zice un vorbitor de limbă engleză. 

     Însă, azi voi vorbi despre imaginea exterioară. Pentru că asta vedem pentru prima dată, pentru că ochii sunt oglinda sufletului doar dacă găsești corespondent. Până atunci, tot ceea ce vezi este exteriorul. Iar dacă exteriorul e accesorizat cu bijuterii argint cu bijuterii de aur și cu, de ce nu, bijuterii placate cu aur, lucrurile au darul de-a arăta mult mai sweet. 

Bijuteriile sunt și vor fi mereu apanajul frumuseții și au fost apreciate încă din cele mai vechi timpuri. Se poate spune că este singura modă ce a rămas în timp. Dacă stilul de vestimentație s-a schimbat, dacă toate celelalte poartă acum altă înfățișare, bijuteriile au rămas la același rang. 

joi, 25 octombrie 2012

Skip The Use - Give Me Your Life

C.S.I Galați: Gogoașa Gone!

       Eram polițist de prea mulți ani. Vechile clișee, vechile povești. Omul cu gogoașa, omul cu cașcheta... Devenise plictisitor. Viața mea devenise plictisitoare. Aveam nevoie de ceva care să-mi facă sângele să clocotească, să-mi dea un sens! Să devin bărbatul de altă dată! Să am parte de cazuri interesante. Și s-a întâmplat!

     Totul a început în ziua în care prima gogoașă a dispărut din frigiderul de la muncă. Gogoașa mea! Degeaba am scris afișe pe ușa frigiderului cum că ,,nu le mânca, sunt expirate!” sau ,,uite și un bon de masă, poate gogoașa aia-ți face sete și n-ai cu ce să-ți cumperi o citronadă!” timp de zile întregi. A luat bonul de masă și-a desenat un smiley-face pe afișul meu. 

    M-am gândit că dacă pândesc o zi întreagă frigiderul, stând ascuns în spatele dulapului, avea să funcționeze. N-a funcționat. Dulapul pesemne că-i prea mic ca să mă acopere cu totul, astfel, hoțul n-a avut curaj să vină în timp ce eu eram acolo. A venit, însă, firește, în singurul moment în care m-am dus în locul unde până și regele se duce pe jos. Gogoașa Gone!

      Era destul de clar pentru mine; trebuia să vin cu un plan mult mai solid! Aici aveam de-a face cu un nelegiuit experimentat, nicidecum cu un hoț de ocazie. Aceasta a fost ziua în care am decis să apelez la cei de la Edimax. Auzisem de ei încă de acum câțiva ani, dar nu-mi închipuisem niciodată că am să ajung să am nevoie de așa servicii nișate. Iată cum îți oferă viața suprize! 

      Așa că, mi-am achiziționat camera ip IC-7100, plus un router wireless BR-6504n. Le-am conectat unul de altul, așa cum spunea materialul Youtube, mi-am downloadat aplicația EdiView pentru Android, am instalat-o și pe aia la fel de ușor, am pus camera fix pe frigider și-am așteptat uitându-mă constant pe ecranul smartphone-ului meu; deși aș fi putut-o atașa la fel de ușor și unui iPhone, desktop, laptop, etc. Plug and View-ul: soluția ideală. Camera avea capacitatea de-a pre-înregistra și de-a post-înregistra; clar aveam să-l prind! Și-atunci, să vadă el uraganul dezlănțuit! 

După câteva ore de pândit pe smartphone, misterul se elucidă, la văzul acestui screen: 


        Era Ioana, colega mea. Deși fotografia neclară, instictul meu de polițist nu mă-'nșeală!

      Îmi plăcuse de ea din prima clipă în care se angajase la noi la secție. Și, iată, ea îmi fura mie gogoșile!  Ce onoare! Case closed! Începând cu acea zi, am început să pun în frigider gogoși cu diferite arome, diversificând în fiecare zi. În cele din urmă, i-am lăsat chiar și un bilețel: ,,N-ai vrea niște gogoși de casă?”, având numărul de telefon ca și semnătură. 

       După trei ani...

      Eu și Ioana suntem căsătoriți și avem doi copii frumoși. Între timp, am instalat camere ip și în casa noastră. Avem câte una în fiecare cameră, cum cu Edimax se poate să vizualizezi 16 camere simultan. Una dintre ele e chiar pe frigider. Copii seamănă cu ea; adora gogoșile!

Mulțumesc, Edimax! 

Camera ip IC-7100 Edimax

GSMRoShop-shop-șuap!

      Mereu mi-au fost dragi magazinele online gsm aerisite, magazinele online care pun accent pe aspectul vizual, unde sentimentul de confort e vizibil chiar după primele click-uri. Când am auzit de la Gabi Ursan cum că (împreună cu o frumoasă echipă), lansează brand-ul GSMRoShop.ro chiar de ziua mea (6 Octombrie), n-am putut decât să mă bucur pentru ei. 6 Octombrie înseamnă karmă bună, înseamnă echilibru și mai înseamnă corectitudine (într-o lume în care nimănui nu-i mai pasă de acest aspect, deși, lumea în sine ar fi mai bună, dacă s-ar ține cont de aspect). 

     Despre GSMRoShop.ro am mai scris și pe Omlette du Fromage (blogul datorită căruia am dat de gălățeanul Gabi Ursan prin blogosferă), dar și pe un pic mai noul meu blog Octocat (momentan, cel mai de suflet proiect al meu). Despre GSMRoShop.ro m-am lăudat și pe la prieteni, motiv pentru care una din cele mai bune prietene ale mele și-a achiziționat de la ei un Nokia Asha 200, exact ca al meu, din motiv de preț competitiv. Lucrurile se întâmplă cu un anume sens în viață, pentru că iată, așa cum am mai menționat cu diferite ocazii, despre veleitățile telefonului Nokia Asha, am aflat acum ceva vreme de la Blogatu (omul din  spatele proiectului Blogawards), ca după aceea, să-l recomand altcuiva, la rândul meu. Lucrurile se leagă... 


Ca acasă

      Decorările interiore sunt artă. Așa cum pe tine te îmbraci în straie noi, frumos asortate unele cu celelate, așa și casa ta are nevoie de asemenea grijă și meticulozitate. De eleganță, de sentimentul cozy, de sentimentul de ,,aici revin când toate celelalte merg prost”. Aici beau un ceai cald, aici mă așez pe cuvertura Martina și-mi imaginez că sunt într-un pat de frunze uscate de toamnă. De ce? Pentru că, pastelurile la pasteluri trag și pentru că eu asociez constant culori în mintea mea. 

      Tocmai din acest motiv, această cuvertură aș asocia-o extraordinar de bine și cu pernele decorative Pehuen. M-aș vedea scăldată într-o mare de perne. Într-o mare pufoasă de perne. Perne decorative peste tot. Regatul pernelor, la mine în casă! Casa mea confortabilă unde totul e bine, totul e... ,,acasă”. Totul e asortat și oarecum întregit de o draperie Vaniacor, pe care am observat-o chiar de mult pe site-ul celor de la Perdele Online, și pe care, la modul cel mai serios că am s-o fac ,,a mea”! Casa trebuie îngrijită, respectată, asortată. Casa e un al doilea uter în care te simți bine. 


marți, 23 octombrie 2012

Cum m-am apucat de fotografiat

     SMENA 8MM

      Pe timpuri, taică-meu avea un Smena. Da, un Smena 8MM, jucărie rusească de tip Lomo, care face poze mișcate și supraexpuse (câteordată). Nu știu ce Dumnezeu s-a întâmplat cu aparatul ăla foto, că nici nu-mi amintesc cum a dispărut din câmpul meu vizual; ori din vreun sertar secret. Pur și simplu, într-o zi, nu mai era.  

1987 - Smena 8 (în poză, eu - cea mică)
APARATUL JAPONEZ APROAPE DE UNICĂ FOLOSINȚĂ, WIZEN

      Pe la începutul anilor 90, răvășită de dispariția misterioasă demnă de CSI România, a aparatului de fotografiat Smena, am decis să-mi iau un no name, un aparat din categoria jucarii care să fie doar al meu. Știți voi, aparate din alea aproape de unică folosință, de se găseau pe la toate buticurile. Automate până-n dinți, cu focalizarea aproape inexistentă. Tot ce-am putut putut învăța cu respectivul aparat a fost cum să așez filmul în burduf, cum să încadrez fără ,,deget” și cum să nu voalez filmul înainte de-a fi developat. Nu de mine, pentru că-mi lipsea studioul propriu-zis, ci de tanti de la centrul foto, care mereu îmi pagina fotografiile greșit. Cu alte cuvinte, aș fi putut să nu mă chinui să învăț cum stau treburile cu așezarea în pagină și cu centrul de greutate al unei fotografii, pentru că tanti de la centru tot aiurea mi le pagina. 

1997 -  cățelul Toto

TELEFONUL MOBIL MOTOROLA

      Am târâit aparatul ăla de jucărie după mine până pe la începutul anilor 00, când am decis că n-ar fi rău să mă digitalizez - c-un telefon mobil. Toată ziua - bună ziua mă vedeai cu telefonul fotografiind tot ce prind. Avantajul suprem era că puteam edita cât de cât totul înainte de-a da spre printare. Performanță? Cu un telefon? Ciu-ciu banana: zgomot de imagine cât cuprinde, megapixeli cât numeri până la 0,3, lipsa modului manual, etc, știți voi! 

SĂPUNIERA SANYO

    Tocmai de-aia, când am mai crescut un pic, am pus mâna (din primul meu salariu) pe-o cameră compactă. Bucuria? La ea acasă. Deși nu-mi oferea cine-știe-ce oportunități fotografice, din start puteam seta camera pe modul manual, astfel încât să-mi controlez singură viitoarele greșeli și să nu mai am motiv să zic că-mi ies fotografiile aiurea din cauza apartatului foto. Acum, vina îmi aparținea în totalitate.

fotografie realizată cu Sanyo compact


,,AM DEVENIT NIKON” CU DSLR ȘI OBIECTIV DE KIT

      N-am să uit niciodată ziua în care am pus mâna pe primul meu Nikon. Zi marcată în calendar: 2 Noiembrie. Cam ăla a fost startul oficial. Începând cu ziua aia, nimeni nu m-a mai oprit să nu-mi trădez obiectivul de kit, 18-55 mm cu un 55-200 mm VR (doar în primă instanță), acum uitând total de 18-55, tocmai pentru că am pus mâna pe-un superb 35 mm fix. Ok, în ocazii rare, recunosc cu mâna pe inimă că dintr-o lene absolută, încă folosesc 18-55 mm-ul. Lene tradusă în cei 18 mm, așa cum bine v-ați închipuit.

2012 - Turnul cu Ceas

2012 - copilul unei amice

ÎNAPOI LA SMENA

    Firește, că în spiritul începuturilor, am căutat pe toate forumurile posibile, să vedem cine vinde o mamaia Smena 8MM. Smena mea vorbește rusește și e manuală 100%. E a mea. 

2012





De inimă albastră



      I-am scris o scrisoare atemporală. O scrisoare așezată meticulos și milimetric într-un plic sepia. Vreau simetrie, în patru părți perfect egale. Scrisoarea o va deschide într-un timp în care însăși timpul nu va mai conta; ceea ce s-a întâmplat deja, părând dintr-un alt timp, semi-neîntâmplat. Ce bine-i! Timpul acela ce-a trecut peste ea și i-a lăsat o cicatrice de care-i mândră și pe care-o sărută nostalgic de fiecare dată, exact ca pe un tatuaj nereușit pe care-l poți desprinde doar smulgându-ți pielea din rădăcini, sperând s-ajungi la inimă, pe care-o smulgi și pe ea, ca-'ntr-un tablou de Goya. Doar de n-o mai fi acolo...


      În plic, zornăitor într-o cutiuță, va găsi colierul cu inimă albastră. Desprinsă-i dintr-un film îi va părea viața, având senzația constantă de déjà vuexact așa cum am avut-o noi, atunci când ne-am întâlnit pentru prima oară. Frunzele multicolore se vor fi așezat de zeci pe ori pe Strada Domnească de-atunci, lăsând albastră doar inima desprinsă dintr-un film prozaic de care-și amintește toată lumea cu plăcere nerecunoscută.

      Inima... are inimă. Iar inima zvâcnește, când în pieptul meu, când în al tău, câteodată din plic, sincron, în timp, în ani. Borealy aniversează niște ani, iar inima arată la fel ca în ziua în care am cumpărat-o pentru tine, de la ei. Tot ce n-am putut să-ți spun se află aici, închis într-un Swarovski albastru închis, asemenea adâncurilor din Atlantic.



      Anumite cuvinte se spun prea târziu. Anumite cuvinte nu se spun niciodată. Anumite cuvinte izvorăsc dintr-un cadou nedat sau dat prea târziu. Niciodată nu e prea târziu. Niciodată nu e prea târziu să mai miroase a toamnă. Niciodată nu e prea târziu să mai stăm pe banca aia și să mâncăm înghețată toamna. Căpruiul ochilor tăi s-a potrivit mereu cu albastrul colierului. Iar atunci când te-aștepți mai puțin, aș scoate din buzunar, ca un iluzionist neantrenat, o brățară împachetată frumos într-o cutie maro-pastel de toamnă.



      Într-un univers utopic, cadourile ar fi date la timpul lor, iar cuvintele spuse la timpul lor. Într-un univers utopic, mândria n-ar exista iar dragostea ar fi singura care-ar conta. Într-un univers utopic, ar fi câte cineva special pentru toată lumea. Într-un univers utopic, aceste bijuterii ar fi singurele elemente care-ar exista și-'ntr-o lume, și-n alta.

Superblog 2012, etapa cu numărul unsprezece, Borealy Gifts.

pictură pe pânză de David Croitor

luni, 22 octombrie 2012

Love is the only true adventure

       Când m-am uitat pentru prima oară pe site-ul Aventuria (anul trecut), mi-a venit aproape automat în minte gingle-ul de la James Bond - Dr. No, cel cu Sean Connery, din 1962. Probabil că doar Tom Cruise în Mission Impossible și Batman au mai avut parte de atâta distrație și aventurie, așa cum are Bond, James Bond de 50 ani încoace. Și, culmea, că și după ce s-ar aventuria pe-un râu ropotitor într-un caiac sau după ce ar sări câțiva boscheți pe-o bicicletă MTB Head Target, Bond ar fi tot scrobit ca abia ieșit din cutie. Așa-s englezii, până și la pijamale le stă papionul impecabil...

Ce-ți trebuie ca să devii erou?
...În cazul prezent, de curaj, accent britanic, pile la Regină... și-un costum la dungă. 

Ce-mi trebuie mie să fiu o super eroină?


      Pe mine nu mă cheamă Bond, deși în costum, afisând o postură androgină, nu mi-ar sta chiar rău. Marlene Dietrich și Liza Minelli ar aplauda. Filemele sunt filme. Filmele sunt inspirate de cele mai multe ori din viața reală. Dacă James Bond s-a ecranizat după scrierile lui Ian Fleming, sunt absolut sigură că și Ian Fleming are să se fi inspirat de undeva; poate din poveștile neoficiale ale celui de-al doilea Război Mondial... Poate!

    Poveștile, aventurile și eroii se nasc printre noi, iar noțiunea de S.F.-ul își poate schimba imediat denumirea în ,,verosimil”, atunci când cerul este limita. Cerul este limita cu Aventuria. Nu-mi doresc nici să salvez lumea și nici să devin celebră. Erou poți fi și la scară mai mică. Poți fi eroul cuiva, al unei singure persoane. Eroul cuiva ce nu a mai avut de mult o vacanță frumoasă, iar a cărei zile de naștere se apropie! Te-ai prins? Te-ai prins???


Cum am devenit eroină


      Mi-au plăcut mereu rulotele. Rulotele mi-amintesc de About Schmidt (2001, Jack Nicholson). Au o oarecare nostalgie artistică. Așa că, atunci când mi-a venit ideea să închiriez o rulotă cu 260 lei, m-am felicitat de trei ori. Nu tu friguleț noaptea, priza fiind priză (de 220 V, chiar), pătuț pufos, grup sanitar normal, cu apă care se trage, etc. Condiții de oraș întâmplate departe de smogul orașului. Plus nostalgia artistică. Okay, nu sunt chiar cea mai periculoasă James Bundiță, dar am spirit artistic. Măcar atât!

     ...Știam că-ți place muntele. Știam că ai să zici ,,oh, wow”. De fiecare dată zici asta când vezi muntele din România. Și mai știam că are să-ți placă aventuria mea în modul ,,cătinel”. Însă, ceea ce avea să-ți placă cel mai tare urmau să fie peisajele montane de toamnă. Asta chiar că n-ai mai văzut nicăieri! Nu e toamnă-n toată lumea, așa cum e la noi. Nu-i 1 Noiembrie ca cel de anul acesta. Și zâmbești. Iar din cauza asta, zâmbesc și eu! ...cu toată fața!

*

      A fost frumos. Mai frumos decât aș fi putut anticipa. Ne-am aventuriat pe Transalpina, am campat lângă un râu, am privit răsărituri de soare la margine de codru... și muntele, of muntele! ,,Oh, wow” ai zis, așa cum mi-am închipuit. ,,You are my hero!”, mi-ai completat imediat. N-oi avea eu curajul personajelor de film, dar ce-i al meu, e pus deoparte! În plus, nimeni nu știe să facă pe mortul în fața urșilor mai ceva ca mine... O eroină cu mare nevoie de confort, asta sunt eu! Eroină de rulotă. Into the Wild c-un happy end. Aventuria end. Zâmbești! He-he! Te-am văzut! Zâmbești! 

Love is the only true adventure. 

Și, ca să explic mai bine ceea ce am vrut să zic în postarea asta, click:


Trade tools
Sursă fotografie final: Aventuria.ro
Program editare foto: Fotofiltre
Program slide show: Sony Vegas Pro 9
Melodie fundal: Soundtrack Dr. No - James Bond (1962)


Superblog 2012, etapa numărul nouă, Aventuria.


P.S.  Pentru blogerii activi și aventurieri, Aventuria are și-un program de afiliere (eu îl folosesc). Detaliile, pe blogul Aventuria.


The Mono Jacks - Woman

duminică, 21 octombrie 2012

The Mono Jacks - Scena

Teaser. Mai multe fotografii pe OCTOBER PHOTOS




Jurnalul bucătarului cu substanță cenuș(t)ie (VI)

      Dacă în celelalte 5 episoade ale Jurnalului bucătarului cu substanță cenuș(t)ie am gătit mâncăruri puse pe fast forward, duminica, la mine în casă, se fac clătite. Nu, nu clătite americane, ci clătite românești, rostogolite și cu diferite feluri de dulceață în mijloc. De ce zic ,,diferite feluri”? Tocmai pentru că niciodată nu mi-a plăcut să folosesc doar un singur fel de gem/dulceață. Am fost mereu fanul aromelor combinate, tocmai din acest motiv având obiceiul de-a combina chiar și dulcețurile între ele. Ce-am combinat de data aceasta? Dulceață de vișine (de casă) cu dulceață de zmeură (cumpărată, firește), plus un strop de coajă de portocală.  Rezultatul? Delicios! 

      Cum se fac celebrele clătite Iuliene (numele meu e Iulia, pentru cine nu știe asta deja)? Se face un aluat subțirel în consistență din lapte, zahăr, esență de rom, făină și coajă de lămâie rasă. Se lasă la dospit vreo oră, apoi se trântește-ntr-o cratiță subțire și ea în puțin ulei. După ce prinde un pic de coajă, se aruncă pe pereți, se lipește de tavan, se desface de-acolo și se rulează cu dulceață în mijloc. Se mănâncă împreună cu prietenii și familia din două îmbucături. Dacă se întâmplă ca celebrele clătite Iuliene să nu aibă chiar succesul scontat, se merge la Restaurantul Paradis din Brașov, pentru că au și ei clătite (5 lei) - posibil un pic mai bune decât ale mele - cei 500 și ceva de oameni care au dat like pe pagina de Facebook nu pot să se înșele, nu? Oamenii veseli de la Blogal Initiative pot confirma! 

    Dar, până ajungem noi în Brașov, ne mulțumim cu-ale noastre, pe care le vedeți exemplificate în fotografiile de mai jos! 

Compoziția magică... 

Aluat numai bun de aruncat pe pereți.


Dulceața hibridă.

Prima clătită...

Mormanul!

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Jurnalul bucătarului cu substanță cenuș(t)ie (V)

      Cele mai frumoase mese sunt cele pe care le împarți cu cei dragi. Familia este și ar trebuie să fie sfântă. Nu, nu ce înțelegeți voi prin ,,sfânt”, mai de grabă ceea ce înțeleg eu prin ,,sfânt”. Familia e cu adevărat sfântă, pentru că ea rămâne acolo, indiferent de orice. Familia nu te lasă baltă! Familia te susține, te ridică de jos și-ți dă imbold să mergi mai departe. Tocmai de-aia, unul din cei mai importanți oameni din viața mea este mama mea, ce mulți o confundă cu prietena mea - din motive obiective: nu-și arată vârsta și niciodată nu m-a tratat cu superioritate vreodată, așa cum cere un anumit cod  potrivit căruia îți săruți copilul doar atunci când doarme. 

      Tocmai din cauza asta, momentele cu cei dragi trebuiesc să se întâmple destul de des, amintirile trebuind și ele să se adune, pentru ca atunci când zilele sunt urâte, să avem ce să ne amintim. Tooocmai din cauza asta, sâmbata aceasta gătesc cu mama mea, sub stricta supraveghere a motănelului meu, Ozzy, firește. Ce gătim bun sâmbăta asta? Novac prăjit cu mujdei de usturoi și mămăliguță gustoasă! După cum urmează! 


Dacă nu ne descurcăm noi să-l tranșăm, reușește Ozzy!

În sfârșit tranșat, pus la sare, să dospească vreo zece minute!

Se părjește cătinel în cratița de aluminiu gros - moștenire de familie!

Se servește cu mujdei de ustutoi (rețetă ce am explicat-o aici),
mămăliguță făcută din porumb de la bunica
 și două feliuțe de lămâie. 

Pește, pește, mămăliga prăpădește! 

Nici nu are rost să vă mai povestesc ce sâmbătă frumoasă a fost și ce tare ne-am distrat! Bașca am mai mâncat și bine!

Happy Birthday, Bela Lugosi!

Bela Lugosi is NOT dead. A Libra always a Libra.






Clubul de Lectură - expoziția foto și oamenii poetici

       Cum în anumite situații, cuvintele sunt de prisos, am să las fotografiile să vorbească de la sine. Da, au fost fotografiile mele pe pereți. Da, mi-a crescut sufletul de bucurie când le-am văzut acolo. October Photos is glowing!