Curățenie compulsivă

Nu știu cum e pentru alții, însă eu sunt un adevărat împătimit al curățeniei. Pur și simplu nu suport să văd ceva deranjat prin casă sau un pic de praf. Nu, nu e de lăudat pentru că ceea ce am eu nu e musai o calitate, ci doar un sindrom compulsiv dus la extrem. Doar așa s-ar explica, de altfel, dorința permanentă de a pune absolut toate lucrurile nu doar în ordine, ci și în simetrie perfectă. Dacă ordinea și curățenia se explică doar prin bun simț, treaba cu simetria mă tem că intră în alte sfere. Dar nu, nu sunt violentă! Glumesc, firește. 

Probabil că dacă ar fi mai mulți oameni ca mine, lumea ar fi un pic mai frumoasă. Exact cum detectivul Monk din serialul cu același nume suferea de relativ aceași dereglare a creierului, așa și eu sunt un soi de mică ciudată printre ai mei. Cei ce n-au văzut serialul probabil că nu vor avea multe indicii despre ceea ce vorbesc eu aici, însă își pot face o idee spicuind prin această postare. Dacă e să o iei altfel, e absolut normal ca un om să se îngrijească de sănătatea lui iar sănătatea este un direct derivat al curățeniei dar și invers. Nu prea se poate una fără cealaltă - poate în anumite cazuri rare, însă prea rare pentru a putea fi trecute la catastif. 

Nu pot să zic că judec omul după curățenia din casă sau după cât de ordonat are raftul de cărți, ori chiar după stratul de praf, însă plasându-mă în cealaltă tabără, nici nu sunt extrem de încântată când văd o casă total plină de jeg și dezordonată. Pur și simplu nu pot concepe să fiu apropiată de cineva care nu dă nici cea mai mică importanță mediului în care locuiește... Cum am zis, nu e vorba de snobism, sau chiar de răutate... e vorba de o asociere fizică cu cineva incompatibil. Curățenia înseamnă respect pentru sine. Curățenia înseamnă un mod de viață. Dacă nevoia de simetrie e ușor o boală psihică, curățenia e o necesitate, așa cum am tot repetat. 

Da, sunt așa cum sunt și mai greu să mă schimbi la aproape 30 ani:)

Pentru toti ceilalti exista firma de curatenie din Bucureti. 

The Damned - Is It A Dream (Hold Tight)

http://www.youtube.com/watch?v=XZkXuP0Dl_c

Cum și-a luat unchiul mașină

   Unchiul meu nu e un om dus de multe ori la biserică. La el, ce-i în gusă-i și-n căpușă. Pe el nu-l păcălești și clar nu-i vinzi gogoși pentru că el face cel mai bune gogoși. Și se face că într-o zi. unchiul meu vroia să-și cumpere o mașină. Știam exact modelul, știa marca, știa cam cât vrea să dea pe ea. Așa că a plecat spre talcioc gândindu-se că va găsi acolo vreo ofertă faină. S-a tocmit el cât s-a tocmit cu cei de-acolo și s-a întors cu buza umflată acasă, înjurând de mama focului și zicând că talciocul e plin de șnapani care mai de care. Văzând că nu găsește ceea ce vrea și știind că-i pretențios cu motiv (nu de alta, dar fiecare e stăpân pe banul său și pe ce-l cheltuiește), mi-a venit ideea să-i recomand unchiului un site de anunțuri de vanzari de masini. 

    Cât de cârcotitor și de găsitor de nod în papură o fi el, dar tot n-a avut nimic de comentat când a venit vorba de acest site pentru că tocmai acest site a fost motivul pentru care și-a luat el mașină. Nu mă întrebați ce marcă. Știu doar că e roșie, frumoasă, pare nouă și merge lin (nu de alta, dar unchiul meu e foarte precaut chiar și atunci când vine vorba despre condus). Nu știu exact cum a ajuns să se înțeleagă cu omul, dar știu că a intrat pe site, și-a selectat orașul lui (Galați), a văzut acolo de oferte de prețuri și cine știe ce alte detalii, a contactat posesorul automobilului, et voila. Acum, unchiul meu e un om fericit pentru că are mașina pe care și-a dorit-o el. S-o fi plângând el că generația din ziua de azi stă doar pe internet, însă iată că tot internetul l-a ajutat și pe el acum. Te adaptezi, evoluezi - vorbă testată acum pe unchiul meu. 

Încalță-ți mașina de la Miniprix!

Miniprix nu e doar unul din magazinele mele preferate, în materie de hăinuțe multe, frumoase și ieftine, ci e chiar preferatul meu. Îmi amintesc că pe vremea când exista unul la mine în oraș, nu mă găseai în nicio altă parte decât acolo. De când nu mai e magazinul fizic Miniprix la mine în oraș, fac comenzi online. Și-am făcut mai mult de o comandă și mai mult de două. Să zicem că la fiecare lună-două, Iulia face comandă la Miniprix. Cele mai faine tricouri ale mele sunt cumpărate de aici. Chiar și cei mai faini bocanci tot de aici sut cumpărați. 

Și-n altă ordine de idei, iată că vine iarna și iată că ne trebuiesc haine groase. Și nu doar nouă, ci și mașinilor noastre le trebuiesc accesorii potrivite pentru acest anotimp. Dacă nouă ne trebuiesc bocanci, mașinilor le trebuiesc cauciucuri și nu orice fel de cauciucuri ci din alea care sunt și de calitate. Iar dacă vorbim de cauciucuri ieftine și de calitate, e cu atât mai frumos totul. Miniprix livrează și așa ceva, deși la o primă vedere pare cam greu de crezut. Și, ca să fie totul complet, Miniprix livrează toate acestea în maxim 48 ore de la plasarea comenzii, costurile de transport fiind gratuite! Ce să vrei mai mult de atât? Poate doar niște uleiuri și aditivi auto tot de la Miniprix? 

N-o fi venit iarna încă, însă un om cu adevărat gospodar, își face iarna car și vara sanie - așa obișnuiește bunicul meu să spună. 

Cum am câștigat la Loto

     Pe vreme când aveam vreo șaișpe ani, m-a trimis mama la agenția Loto de la mine din cartier, ca să cumpăr un bilet. Recunosc, fac parte dintr-o familie destul de pragmatică, însă, nu știu ce Dumnezeu a pățit maică-mea în ziua aia că mi-a dat chiar și o listuță de numere pe care să le bifez pe biletul cumpărat; știți voi cum fac oamenii: adună toate datele de naștere din familie, scad din datele celor mai importante evenimente din aceași familie, et voila: ai parte de o combinație pe cinste. Combinație pe cinste pe care eu am și pierdut-o, de atfel, combinație ce stătea scrisă pe o hârtiuță ce eu aveam să o rătăcesc până să ajung la acea agenție Loto. Că mi-o fi alunecat din buzunarul de la pantaloni când am dat să scot altceva, sau că o fi alunecat ea singură de zăpăcită ce sunt eu... habar nu am. Ideea e că până acolo, nu mai aveam absolut nimic din ceea ce-mi dăduse mama, însă biletul trebuia să-l cumpăr și implicit să notez și niște numere norocoase pe el. Așa că am închis ochii, și-am bifat la nimereală biletul. Peste o săptămână aflam că eram fericita câștigătoare a categoriei a treia. Norocul fraierului... 

    Acum, lumea nu mai joacă la Loto cum ar trebui... sau cum se juca pe vremuri, cel puțin. Acum, lumea accesează acest site și rezolvă totul online. Pentru că online is the new pink și pentru că nu mai are nimeni răbdare de mers la agențiile de cartier, cele care se ocupă cu înregistrarea biletelor. Firește că adepții formei clasice de Loto încă mai există, însă nu în număr chiar atât de mare, așa cum era odată, de mult, când eu câștigam categoria a treia și-mi luam ca drept cadou un tricou cu Rammstein dintr-o mică parte din bani. Un alt factor pentru care loteriile clasice nu mai sunt la mare căutare poate să fie și faptul că mulți din români sunt plecați în Italia la muncă, așa că nu prea mai e cine să cutreiere agențiile Loto. Dar, sunt absolut sigură că există chiar și un loto italia, pentru cei plecați însă cu jucatul în sânge.