Jurnalul bucătarului cu substanță cenuș(t)ie (III)

      Dacă în primele două episoade, prezentam mâncăruri ușor de făcut, și de data aceasta, am să procedez la fel. Nu tind să uimesc pe nimeni, nu tind să fiu încoronată drept cea mai cea bucătăreasă de pe tot întinsul Mapamondului. Nu sunt. Tind, însă, să arăt că mâncarea se face cu sufletul. Atât timp cât ai pentru cine să gătești, mâncarea făcută de tine va fi cea mai bună din lume. Exact așa cum gogoșile bunicii sunt întotdeauna cele mai gustoase, deși bunica nu a urmat niciodată vreun curs de bucătăreală. 

      Pe vremea când eram copil, acum vreo sută cincizeci de ani, mama îmi gătea în fiecare dimineață tarte. Ce sunt tartele, ați putea întreba. Ok, toată lumea știe ce sunt alea tarte, negreșit, însă, tartele, sunt și ele de mai multe feluri, cuvântul fiind aproape paronim pentru diferitele-i sensuri. Tartele la care mă refer eu se fac, așa cum am zis, în primul rând cu dragoste; dragoste matinală. În al doilea rând cu ouă și cașcaval, după cum urmează: 

Tarte cu ou, cașcaval și dragoste

• Se taie felii subțiri de pâine (fie ea integrală, albă, etc...).
• Se bat 4 ouă de țară într-un recipient. Se adaugă piper negru în compoziție. Plus sare după gust. Plus dragoste.
• Se ung feliile cu oul bătul și se pun la prăjit în ulei foarte puțin. E suficient să fie prăjite 5 minute. Nu mai mult, pentru că se ard.
• Se rade cașcaval pe deasupra, cât timp tartele cu ou sunt încă fierbinți, pentru a se topi frumos. Se acoperă preț de 2-3 minute. 
• Se servește cu o cană de compot făcut din vișine colngerate (din vișinul de la bunica, cel din fața porții).
• Se bagă la ghiozdan.

Asta e tot! 

         Tartele cu ou și cașcaval reprezință copilăria mea. Nici mai mult, nici mai puțin. Sunt un om nostalgic, cu multe amintiri de împărtășit, iar asta e una dintre ele. 

      Iar pentru impresie artistică, pentru a demonstra că eu cât scriam, chiar găteam tarte cu ou și cașcaval, iată fotografiile, în ordine cronologică.

      Am fotografiat tartele cu ou și cașcaval din vina celor de la Blogal Initiative, dar mai ales din vina celor de la Restaurantul Paradis by Carmolimp din Brașov, a cărei pagină de Facebook o găsiți aici, iar a cărei adresă, plus hartă o găsiți în primul episod al Jurnalului de bucătar cu substanță cenuș(t)ie.