Jurnalul bucătarului cu substanță cenuș(t)ie (II)

      Dacă ieri scriam despre surimi și despre modalitatea mea de-ai băga la ghiozdan, iată că azi a venit vremea să mă gândesc și la altcineva, decât la mine. Firește, fiecare are (sau ar trebui să aibă) pe cineva special. Cineva pentru care să merite să gătească (oricât de rudimentar și de copilărește). Cineva-ul meu special mănâncă vegan. Nu, nu raw vegan, ci doar vegan (asta însemnând exclus orice produs de origine animală, însă gătit la fel se savuros ca orice altă mâncare). Și pentru că-i plac ciupercile și moare după usturoi, m-am gândit că n-ar fi rău să-i pregătesc niște ciuperci condimentate și prăjite, scăldate în mujdei de usturoi.  

      Postarea asta e în spiritul a gătitului împreună, a amuzamentului din timpul gătitului și-a amintirilor frumoase. Tocmai pentru că asta înseamnă pentru mine gătitul, așa cum spuneam și în prima postare a seriei: înseamnă multă dragoste. Gătitul nu se face de foame, ci de plăcere.

      Mi-e dor să-ți gătesc, să mă bați la cap să te las și pe tine să mă ajuți, pentru ca mai apoi să-ți dau un cartof să-l curăți, doar ca să nu mai zici nimic... 

Așa că, postarea asta este pentru tine... Iar de Crăciun, atunci când vei veni, vom lăsa fotografiile și blogurile de-o parte și ne vom bucura de realitate.

Mod de preparare:

• Se spală bine ciupercile și se taie în câte 4 felii. Personal, nu îndepărtez codița ciupercilor și nici nu le cojesc, pentru că mereu am grijă să le cumpăr proaspete. În plus, dacă aș face asta, după prăjire aș rămâne doar cu mirosul de ciuperci în cratiță, ele lăsând multă apă și micșorându-se considerabil.
• Se condimentează ciupercile cu un pic de Delicat, piper negru măcinat și cimbru. Se lasă în infuzie aproximativ jumătate de oră, timp în care...
• Se pregătește mujdeiul de usturoi. Se curăță usturoiul, se chisolește bine și se amestecă cu foarte puțin ulei, după care se freacă bine până se transformă într-o pastă. Dacă vă place mujdeiul mai apos, se poate adăuga ulterior și un pic de apă (surprinzător, nu se taie...). La sfârșit, se stoarce un sfert de lămâie în mujdei, pentru a elimina sățiozitatea ciupercilor ce vor fi scăldate mai târziu în mujdei. 
• După ce s-au îmbibat bine cu toate acele condimente, se pun la prăjit și se lasă acolo aproximativ 5 minute, după care se scot și se așează într-un recipient tapetat prin interior cu șervețele, pentru a suge uleiul excesiv din ciuperci. 
• Se amestecă ciupercile prăjite cu mujdeiul de usturoi și se zice ,,Poftă bună!”
• Se poate servi cu mămăliguță caldă sau cu o felie de pâine de vatră. 
• Ideal, merge acompaniat de un pahar cu vin alb demi-sec, însă, cum mai am de lucru pe ziua de astăzi, am preferat să mă limitez la un pahar de apă plată. 
• P.S. Dacă în ziua respectivă mai aveți oameni de întâlnit, iubite de pupat, ședințe de purtat, vă sfătuiesc ca pe lângă spălatul pe dinți de după fiecare masă, cel obișnuit, să mâncați un măr. Nici nu aveți idee cât de bine poate să anihileze mirosul de usturoi! :)

Ca și în prima postare din seria ,,Jurnalul bucătarului cu substanță cenuș(t)ie”, fotografiile îmi aparțin, iar mâncarea este deja de domeniul trecutului, fiind mâncată de mult. A fost bun! 

Și încă ceva! Dacă aveți o pisicuță sau un cățeluș în casă, niciodată nu începeți să mâncați fără să-l hrăniți pe el întâi! Vi-l prezint pe motănelul meu, Oz:

       Iar dacă ceea ce-am făcut eu aici nu vă atrage atenția, puteți oricând să dați o fugă până-n Brașov, pe Strada Apollonia Hrischer, Nr. 12, la Restaurant Paradis by Carmolimp, pentru că ei sigur știu despre ce-i vorba, când vine vorba de bucătăreală. Eu? Eu sunt doar o amatoare cu mintea-n nori. Mai multe detalii despre ei, găsiți și pe Facebook, aici. 

     Postare de care se fac vinovați cei de la Blogal Initiative, drept pentru care îi provoc să privească fotografiile atent, că tot e un pic depășit de ora mesei!