4077, M*A*S*H, roger-over

A avut absolut dintotdeauna o slăbiciune pentru serialul M*A*S*H. Mi-amintește de copilărie, de vremea când nu pricepeam mare lucru din glumele lui Hawkeye Pierce și-a celorlalți, dar mă amuza să-mi văd părinții râzând. Simțeam familia unită, chiar dacă era vorba de-un serial. Cu timpul, firește, c-anceput să mi se dezvolte și mie creierul și să prind din zbor poantele. Acum, la redifuzare, pe PRO Cinema, mă uit cu sufletul la gură din nou, retrăind momente frumoase din copilărie și savurând glumele altfel, cu alt creier și alți ochi, ungradați.

Dacă mi-ai fi povestit MASH, ți-aș fi spus că nu am nevoie să mă uit la un film cu război, statii radio cb, jeep-uri de război, soldați, sânge peste tot, etc. Și iată că deși conține toate aceste elemente enumerate mai sus, MASH e un serial aparte, dincolo de prezența pregnantă a elementului statie radio cb, a soldaților, a războiului și-a realității crude a ceea ce se întâmpla acum aproape 50 ani în Vietnam. 

Poate c-am rămas un pic ancorată în trecut și poate că am rămas cu gândul la vremuri care n-au să se mai repete, la filme care n-or să se mai facă, nu cu așa mult suflet, cel puțin, dar, pe mine n-are cum să mă schimbe nimeni. De asra există blogul ăsta, de asta există articolul ăsta, chiar dacă multe s-au schimbat. Multe au rămas, totuși, la fel.