Mood-urile mele vestimentare

     Am avut perioadele mele în viață. Un fel de Picasso al vestimentației și al stilului. Deși, recunosc cu mâna pe inimă că orice fel de nuanță aș fi adoptat, baza era tot aia: adicătelea a unui om ascultător de rock, detaliile s-au mai schimbat cu timpul. Poți schimba omul parțial, dar niciodată de tot. E știut, ce Dumnezeu! Sau, mă rog, îi schimbi total pe ăia fără coloană vertebrală și substanță (cenușie sau pur și simplu), dar niciodată total pe cei ce au așa ceva. 

     Și-n ordinea asta de idei, am trecut și prin perioada mea ușor sporty, în care purtam pantofi sport, mai exact  adidași de skate și pantaloni baggy, am trecut prin perioada mea black metal-goth-etc, în care blugii negri erau la putere și bocancii asemenea, dar și prin perioada punk în care singurul scop era ăla de-a epata. Momentan, sunt o combinație fericită sau nu, din tot ceea ce mi-a plăcut vreodată. Am skate shoes, am blugi negri strâmți, am și tricouri cu Ramones. Fiecare articol vestimentar sau accesoriu după mood-ul zilnic. Nu, nu purtate de-o dată.

     Vorbind strict despre adidași, unii pun accent pe adidasi originali, alții se mulțumesc și cu fake-uri, dar ceea ce am învățat de-a lungul vremii este că lucrurile originale, dacă sunt chiar originale, durează mai mult, astfel, dacă e să facem un calcul simplu asupra banilor dați, constatăm că în raport cu factorul timp, sub linie vom avea o sumă mult mai mică dacă ne ghidăm strict pe original.

     Capitolul incaltaminte sport e discutabil. Unii vor adidasi Adidas, altii adidasi Nike, fiecare cu preferintele... Cu toate că acum mi-am mai schimbat un pic părerea despre una și despre alta și, cu toate că unii afirmă că nu ar purta pantofi sport nici în ruptul capului, din cauză de scârnărvie elegantă, țin să zic că nu există om care să nu aibă așa ceva acasă la el. Sunt sigură de asta! Așa cum la o nuntă nu te poți duce în adidasi, așa la alergat pe Faleza Dunării nu te poți duce cu tocuri. Părerea mea, sau... așa cum spun vorbitorii de limbă engleză, my two cents.